Bullying la Questfield International College, părinți în căutarea adevărului

În contextul educațional, fenomenul bullying reprezintă o problemă complexă care necesită o reacție instituțională clară, documentată și consecventă. Lipsa unui răspuns structurat la semnalele de alarmă poate avea efecte negative majore asupra dezvoltării emoționale și psihologice a copiilor. Astfel, investigarea modului în care o instituție de învățământ gestionează astfel de situații este esențială pentru asigurarea responsabilității și protecției elevilor.

Bullying la Questfield International College: anchetă asupra unei situații semnalate de părinți

Investigația realizată pe baza documentelor și relatărilor puse la dispoziție redacției identifică un caz de bullying sistematic în cadrul Școlii Questfield Pipera, ce s-ar fi desfășurat pe o perioadă de peste opt luni. Sesizările repetate ale familiei, transmise în scris și oficial către cadrele didactice, conducerea instituției și fondatoarea acesteia, nu au fost urmate, potrivit materialelor analizate, de măsuri concrete documentate. În plus, un aspect semnificativ al cazului îl constituie utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire și presiunile indirecte exercitate asupra familiei pentru retragerea copilului din școală.

Semnalarea bullyingului sistematic și lipsa intervențiilor documentate

Conform corespondenței și declarațiilor familiei, copilul vizat a fost supus unor comportamente agresive repetate, care au inclus jigniri zilnice, excludere socială și umiliri în mediul școlar, în prezența cadrelor didactice. Aceste incidente au fost aduse în repetate rânduri la cunoștința învățătoarei, conducerii și fondatoarei școlii, prin emailuri oficiale și solicitări explicite de intervenție. Din documentele puse la dispoziția redacției nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să confirme aplicarea unor măsuri concrete, planuri de intervenție sau sancțiuni. Intervențiile descrise de familie au fost, în principal, informale și verbale, fără procese-verbale sau alte documente administrative care să ateste o acțiune instituțională efectivă.

Stigmatizarea medicală ca instrument de marginalizare

O dimensiune particulară a cazului este reprezentată de folosirea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant în cadrul colectivului de elevi, conform relatărilor și documentelor analizate. Această etichetare nu a avut un rol educațional sau de protecție, ci a fost utilizată ca metodă de ridiculizare și excluziune socială. Specialiști consultați de redacție indică faptul că indiferent de existența unei afecțiuni medicale reale, utilizarea acestei etichete în scop de umilire constituie o formă agravată de bullying, cu impact psihologic profund asupra copilului.

Potrivit materialelor puse la dispoziție, episoadele de stigmatizare medicală au fost semnalate oficial încă din primele luni, prin comunicări detaliate adresate conducerii școlii. Cu toate acestea, răspunsurile instituției au rămas verbale și generale, fără decizii scrise sau măsuri vizibile menite să prevină continuarea fenomenului. Această tolerare aparentă a stigmatizării medicale indică o lipsă de reacție formală care poate fi interpretată ca o validare tacită a comportamentelor agresive.

Implicarea cadrelor didactice și reacția instituțională

Rolul profesorilor și al conducerii în prevenirea și combaterea bullyingului este esențial, mai ales în situații cu manifestări repetate și grave. În cazul analizat, familia susține că sesizările au fost făcute în mod repetat, iar incidentele au continuat să apară în prezența cadrelor didactice fără intervenții ferme sau măsuri scrise. Din documentele disponibile nu reiese existența unor proceduri interne clare, decizii administrative asumate sau monitorizări oficiale, ceea ce ridică semne de întrebare privind capacitatea instituției de a gestiona situația în mod adecvat.

• Sesizări repetate în scris către învățătoare, director și fondatoare
• Lipsa răspunsurilor scrise punctuale și a măsurilor documentate
• Intervenții limitate la discuții informale și promisiuni verbale
• Normalizarea situației prin interpretări ca „dinamică de grup” sau „conflict minor”

Acest mod de gestionare contribuie la diluarea responsabilității instituționale și la menținerea unui climat nesigur pentru elevi.

Declarația fondatoarei și mesajul transmis familiei

Un moment definitoriu al raportării instituției la situația semnalată este răspunsul verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, într-un schimb direct cu familia copilului. Potrivit relatărilor, aceasta ar fi afirmat: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Acest mesaj, citat din documentația și declarațiile puse la dispoziție redacției, reflectă, în opinia familiei, o atitudine care nu prioritizează protecția copilului, ci pune accent pe libertatea contractuală a familiei, în contextul unei situații de bullying sistematic.

Școala a fost solicitată să ofere un punct de vedere oficial privind acest episod, însă până la momentul publicării nu a fost transmis un răspuns scris care să confirme sau să infirme conținutul relatării. Din perspectivă jurnalistică, această declarație reprezintă un indicator al unei culturi organizaționale percepute ca orientate spre evitarea conflictului, mai degrabă decât spre soluționarea problemelor.

Gestionarea formală a situației prin documente informale

În locul unor decizii administrative clare și asumate, răspunsul instituțional la sesizările familiei a constat într-un document informal de tip Family Meeting Form, care consemnează existența unor întâlniri, dar fără a stabili responsabilități, termene sau măsuri concrete și verificabile. Această practică, analizată în raport cu standardele administrative uzuale, sugerează o gestionare superficială a situației și o diluare a responsabilității instituționale.

Absența unor planuri de intervenție documentate și a unor rapoarte de monitorizare ridică întrebări privind eficiența și seriozitatea măsurilor luate. În lipsa unor dovezi scrise, răspunsul instituției rămâne unul limitat la nivel declarativ, ceea ce alimentează percepția unei pasivități instituționale în fața bullyingului.

Confidențialitatea și posibilele încălcări în cadrul școlii

Familia a solicitat în mod repetat, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității privind situația sensibilă a copilului, avertizând asupra riscurilor unei divulgări în mediul școlar. Cu toate acestea, din documentele și relatările disponibile rezultă că aceste solicitări nu au fost asumate oficial și că informații sensibile ar fi ajuns în circuitul intern, crescând presiunea psihologică asupra copilului.

Astfel, copilul ar fi fost interpelat în mod public de cadre didactice cu referiri la demersurile administrative ale familiei, ceea ce poate reprezenta o formă de presiune instituțională și un factor suplimentar de vulnerabilizare. Specialiștii consultați subliniază că ignorarea confidențialității și transferul responsabilității către copil pot agrava suferința emoțională și pot crea un climat educațional nesigur.

Reacția tardivă a instituției în contextul intervenției juridice

Potrivit documentelor, implicarea activă a fondatoarei și reacțiile instituției au venit abia după mai bine de opt luni, în momentul în care familia a apelat la o echipă de avocați și a transmis notificări cu caracter juridic. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și indică faptul că protecția copilului a devenit o prioritate abia la apariția unei dimensiuni legale a cazului, nu atunci când au fost semnalate primele incidente.

În acest context, Școala Questfield Pipera a fost invitată să ofere o poziție oficială, însă comunicările au rămas limitate și nu au clarificat pe deplin măsurile concrete luate.

Consecințele bullyingului ignorat: raport psihologic și reacția instituției

Un element esențial în înțelegerea gravității situației îl constituie raportul psihologic detaliat, emis de un specialist de renume, care confirmă impactul emoțional sever asupra copilului expus la bullying prelungit. Documentul clinic de peste zece pagini descrie consecințe precum anxietate, retragere socială și refuz școlar, manifestări compatibile cu un abuz emoțional repetat.

În data de 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a transmis părinților un email în care situațiile reclamate sunt reduse la „interacțiuni spontane dintre copii”, ceea ce contrazice sesizările oficiale și documentate ale familiei. Această reevaluare minimalizatoare a fenomenului ridică semne de întrebare privind sinceritatea și capacitatea instituției de a recunoaște și gestiona bullyingul.

Mai mult, după publicarea investigației, familia a comunicat redacției informații suplimentare referitoare la posibile contacte informale ale școlii cu alte instituții de învățământ, în care copiii retrași au fost prezentați într-o lumină negativă, fără susținerea unor documente oficiale. Aceste aspecte ridică probleme serioase legate de dreptul la educație și confidențialitatea datelor personale.

Persoanele afectate sunt invitate să contacteze redacția la adresa [email protected] pentru a-și împărtăși experiențele, în condiții de confidențialitate și sprijin.

Concluzii și întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Din analiza documentelor și a declarațiilor familiei rezultă un tipar de sesizări repetate, lipsă de răspunsuri scrise și intervenții limitate la nivel verbal. Această situație ilustrează un posibil eșec instituțional în gestionarea bullyingului, în care responsabilitatea este diluată, iar protecția elevului nu este asigurată prin mecanisme clare și transparente.

De asemenea, utilizarea stigmatizării medicale ca instrument de umilire și presiunile exercitate asupra familiei pentru retragerea copilului ridică întrebări legitime privind cultura organizațională a școlii și capacitatea acesteia de a oferi un mediu educațional sigur și inclusiv.

În absența unor reacții oficiale asumate și a unor măsuri documentate, rămâne deschisă întrebarea esențială: ce mecanisme reale de protecție aplică Questfield International College atunci când un copil reclamă umiliri și hărțuire sistematică?

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro